Norilor, aduceți-mi liniștea universului, ca o eternă trăire divină,
Că voi ști eu, sau voi învăța să-mi găsesc echilibrul între ploaie
Ploaia ca și curgere plina de viață, între tine si pământul însetat,
Udăciunea ta ca și hrană a lutului din care mă simt născut și modelat.
Am dreptul la visare, așa, precum florile pământului meu
O iartă-mă pământule că te calc, iartă-mă lutule că sunt parte din tine,
Dar nu mă întoarce din drum
Lasă-mi inspirația să facă ce vrea din mine, să ma răscoale,
Să mă ridice la tine cerule.
Împreunându-mă cu tine să fie armonie,
Așa cum este armonie între culorile curcubeului,
Precum distanța dintre tine și ploaie este viață și neant,
Așa, pentru liniștea mea, dă-mi echilibru și lasă-mă să visez între timp,
Dă-mi inspirație și lasă-mă să trăiesc în armonie cu tine cerule, căci eu sunt tu !
