Am nevoie

        Astăzi nu ofer, astăzi am nevoie. Am nevoie de microfon, de voce, am nevoie de vorbe, am nevoie de cuvinte scuipate din pix, într-o goană după sensul demult pierdut. Am nevoie de public, de ochi înlăcrimați, de inimi frânte, nevoie de suflete vândute. Am nevoie de libertate, de presă, am nevoie de baloane colorate și de locuri de joacă...nevoie de vremuri demult apuse. Am nevoie de pereți scrijeliți cu suflet de copil, am nevoie de gânduri pierdute printre galaxii. Am nevoie de amintiri, de clipe, nevoie de trăiri. Am nevoie să pășesc fără încălțări prin pământuri netrăite încă, am nevoie să cred, să sper, am nevoie să visez. Am nevoie să mă pierd în teamă, să tremur curajos, nevoie să fiu din nou naiv. Am nevoie să nu cunosc, să învăț, nevoie să descopăr. Am nevoie să caut ceea ce demult am găsit, deși nu aveam nevoie. Am nevoie de surâs de domnișoară, de iubire nestăpânită, încâlcită. Am nevoie de ea. Am nevoie de părinți, de frate, de familie, nevoie de multe zile pentru ei. Am nevoie de vreme. Am nevoie de sensuri, de concluzii, nevoie de premise. Am nevoie de apusuri, de raze de soare, am nevoie de îngeri și ceruri albastre.  Am nevoie să mă pierd cu firea, să mă pierd pe străzi fără trotuare și felinare. Am nevoie de zile bune, Doamne. Dă-mi câteva, promit câ le voi înapoia cumva, cândva. Nu am nevoie de putere. Am nevoie de pași nesiguri. Am nevoie de o lume nouă, de acapella, de Cuba Libre și Havana. Am nevoie de Liniște. Am nevoie de Pace. Am nevoie să vă rog să vă opriți. Am nevoie de tablouri curate, pictate, fără roșu și negru. Am nevoie să las microfonul jos, nevoie să arunc pixul. Am nevoie să plec capul și să plâng. Am nevoie să mă așez, să iau o pauză. nevoie să mă opresc. Am nevoie să fie perfect. Dă-mi Doamne toate astea și plec împăcat. Am nevoie de o promisiune.