Te aștept în prag de toamnă să-mi culegi visele pierdute în așternut,
E tot ce vreau acum și poți să te exprimi simplu printr-un sărut.

Iute uită de tine pentru o clipa, fă-mă să uit de mine cât soarele-i pe cer
Uitând de noi să ne adapăm visele din nesătula mare
Bucurându-ne amândoi de incertitudinea valului
Emoționându-ne amândoi ca două picături de nisip în eternitatea plajei
Scăldându-ne simțurile în vântul tăiat de aripile pescărușilor
Ca mai apoi să ne pierdem dezlănțuiți în hula rece a mării !

Căci acum când sunt cu tine, departe de tristețea amară
Rânjesc îmbătat de fericire la răsărit de soare
Iubesc fiece clipă a vieții, dar iubirea ta mă doare
Sufocat de sentimentul absolut, pe aceeași plajă sub lumină selenară
Te trag după mine către stele stinse de trecut
Intense clipe de amor, pierduți în poala destinului
Nechibzuit mă smulg din ghiarele chinului
Alerg către tine, plângând, tânjind după-al tău sărut!

Și-am iubit !

Am alergat ca un nebun vânt de vară, răzvrătit, prin păduri,
Prin pădurile pierdute-n neștirea ființei,
Am căzut din nori odată cu ploaia, prefăcând praful trist în noroi,
Căutând aventura ca o pasăre rară, încercând, eu, pustiul să-l fac oaza stelară.
Dar am uitat...esența naturii și dreptul firesc al oazei din cer,
Am uitat...că trebuie, când și când, să mă opresc din drumul nebun, prea nebun,
Să dau liber fluturilor ca să zboare,
Mirosul ce te-mbată al petalelor de trandafiri să-l suflu-n pustiu.
Am uitat, să mă opresc o clipă și pentru mine,
Mi-a fost gândul nebun la iubit.
Și-am iubit !