De-ar fi să vii
De ce-ai plecat
Niciodată nu voi ști
Cum de ai lăsat în urmă
O fărâmă de visare
Atât de bună
Ca un narcotic în doză mică
Ce adoarme febrele iubirii
Sfărâmată-n nepăsare,
Furtuni în gând,
Ochi mari și goi,
Au rămas singuri
Au rămas plângând
De-ar fi să vii
Mă întreb chiar și acum
Unde ești?
Ce să fac, cum să-ți spun
Că-mi lipsești
Fiindcă tu ai ales
Cea dintâi
N-am știut cum să-ți spun
Mai rămâi
Cum se duc și se duc
Clipele
Cum răsar și apun
Stelele
De-aș avea
Un crâmpei dintr-o zi
Tare mult aș vrea
Poate să ți-l ofer
Când vei veni.
De-ar fi să vii
Mi-ai promis c-ai să vii
Într-o bună zi
O zi de toamnă târzie
Să călcăm împreună
Doar noi doi
Pe pământul moale
Prin frunze udate de ploi
Peste timpuri de mult uitate
Tu ca un vânt
Ce-mi tulbură gândul
Tu ca o toamnă împlinită
De-ar fi să vii
Te-aș aștepta la poartă
De departe aș privi
Să te văd pe tine
În întreaga-ți frumusețe
Alergând către mine
M-aș pierde
Aș simți de departe
Iubirea
Ce-mi sugrumă
Durerea
Ce-aș fi eu fără de tine
Fără iubirea ta azi,
Și mâine,
Și etern.
De-ar fi să vii
Aș aduna ploaia
Toată pentru tine
Iar de ploaia
Ar avea picuri de aur
Aș strânge râuri
Fluvii
Poate mări
Chiar și oceane
Să-ți fac cunună
În părul tău rebel
Aș strânge vântul
Aș trimite către tine
Toate gândurile mele
Sentimentele mele fine
Toată dragostea mea
Toate pentru tine și atât.
De-ar fi să vii
Ți-aș oferi ochii mei
În dar, iubito
Să poți tu azi
Să lăcrimezi cu ei
Căci eu de mult
Nu mai pot să plâng
Prin ei
Tristețea o țin departe
Amintirea, atât de aproape.
Numai tu ești început
Și sfârșit ești tot tu
Și te privesc
Pe sub pleoape
Te voi iubi mereu
Și nu te las
Să plângi!
De-ar fi să vii
Ziua întreagă
Ție ți-aș oferi
Ia-o și fă din ea ecou
Ca să se audă-n noapte
Sărutul meu ușor
Să ne iubim aievea
Învăluiți de șoapte
Singuri în lume
O lume unică
Doar a noastră
De-ar fi să vii
Aș crede că visez
Aș pierde lumea
Lumea m-ar pierde
Iar eu s-o pictez
Pe-o bucată de pânză
Și dragostea
Și dorul
Iubirea mea toată
Pe-o bucată de pânză
De-ar fi să vii
Ce ne-am mai spune oare
Și cum să speri
Că voi mai fi cel de ieri
Eu nu te-am uitat
Dar vezi…
Te-am rătăcit prin gând
Și nicicând nu te-am căutat.
De-ar fi să vii
Cum te-aș mângâia
Cum te-aș privi
De-ai fi tu aproape
Singurătatea ai alunga
De sufletul meu departe
Și-o iubire unică
Noi am inventa.
De-ar fi să vii
În inima mea ți-am păstrat
Acel loc doar al tău
Brăzdat de-un sentiment
Empiric
Dezvoltă-un destin
Fatidic.
Departe de propria-mi existență
Te iubesc cum n-am iubit
Niciodată în viață
Căci nu am știut
Cum să iubesc de departe
De-ar fi să vii
N-aș putea pleca
Aș ascunde trecutul
În spatele pomului
M-aș cufunda-n
Ireal
Undeva aproape de
Ideal
Și cum trec cintezele
Așa vin lacrimile
Îmi doresc să fi prins una
De-ar fi să vii
Aș crede că visez
Mi-aș aminti ce dor
…mi-a fost de tine
Și te-aș ierta
Oricât de greu ar părea.
Doar de nu mă vei iubi
Atunci mai bine nu veni.
De ce-ai plecat
Niciodată nu voi ști
Cum de ai lăsat în urmă
O fărâmă de visare
Atât de bună
Ca un narcotic în doză mică
Ce adoarme febrele iubirii
Sfărâmată-n nepăsare,
Furtuni în gând,
Ochi mari și goi,
Au rămas singuri
Au rămas plângând
De-ar fi să vii
Mă întreb chiar și acum
Unde ești?
Ce să fac, cum să-ți spun
Că-mi lipsești
Fiindcă tu ai ales
Cea dintâi
N-am știut cum să-ți spun
Mai rămâi
Cum se duc și se duc
Clipele
Cum răsar și apun
Stelele
De-aș avea
Un crâmpei dintr-o zi
Tare mult aș vrea
Poate să ți-l ofer
Când vei veni.
De-ar fi să vii
Mi-ai promis c-ai să vii
Într-o bună zi
O zi de toamnă târzie
Să călcăm împreună
Doar noi doi
Pe pământul moale
Prin frunze udate de ploi
Peste timpuri de mult uitate
Tu ca un vânt
Ce-mi tulbură gândul
Tu ca o toamnă împlinită
De-ar fi să vii
Te-aș aștepta la poartă
De departe aș privi
Să te văd pe tine
În întreaga-ți frumusețe
Alergând către mine
M-aș pierde
Aș simți de departe
Iubirea
Ce-mi sugrumă
Durerea
Ce-aș fi eu fără de tine
Fără iubirea ta azi,
Și mâine,
Și etern.
De-ar fi să vii
Aș aduna ploaia
Toată pentru tine
Iar de ploaia
Ar avea picuri de aur
Aș strânge râuri
Fluvii
Poate mări
Chiar și oceane
Să-ți fac cunună
În părul tău rebel
Aș strânge vântul
Aș trimite către tine
Toate gândurile mele
Sentimentele mele fine
Toată dragostea mea
Toate pentru tine și atât.
De-ar fi să vii
Ți-aș oferi ochii mei
În dar, iubito
Să poți tu azi
Să lăcrimezi cu ei
Căci eu de mult
Nu mai pot să plâng
Prin ei
Tristețea o țin departe
Amintirea, atât de aproape.
Numai tu ești început
Și sfârșit ești tot tu
Și te privesc
Pe sub pleoape
Te voi iubi mereu
Și nu te las
Să plângi!
De-ar fi să vii
Ziua întreagă
Ție ți-aș oferi
Ia-o și fă din ea ecou
Ca să se audă-n noapte
Sărutul meu ușor
Să ne iubim aievea
Învăluiți de șoapte
Singuri în lume
O lume unică
Doar a noastră
De-ar fi să vii
Aș crede că visez
Aș pierde lumea
Lumea m-ar pierde
Iar eu s-o pictez
Pe-o bucată de pânză
Și dragostea
Și dorul
Iubirea mea toată
Pe-o bucată de pânză
De-ar fi să vii
Ce ne-am mai spune oare
Și cum să speri
Că voi mai fi cel de ieri
Eu nu te-am uitat
Dar vezi…
Te-am rătăcit prin gând
Și nicicând nu te-am căutat.
De-ar fi să vii
Cum te-aș mângâia
Cum te-aș privi
De-ai fi tu aproape
Singurătatea ai alunga
De sufletul meu departe
Și-o iubire unică
Noi am inventa.
De-ar fi să vii
În inima mea ți-am păstrat
Acel loc doar al tău
Brăzdat de-un sentiment
Empiric
Dezvoltă-un destin
Fatidic.
Departe de propria-mi existență
Te iubesc cum n-am iubit
Niciodată în viață
Căci nu am știut
Cum să iubesc de departe
De-ar fi să vii
N-aș putea pleca
Aș ascunde trecutul
În spatele pomului
M-aș cufunda-n
Ireal
Undeva aproape de
Ideal
Și cum trec cintezele
Așa vin lacrimile
Îmi doresc să fi prins una
De-ar fi să vii
Aș crede că visez
Mi-aș aminti ce dor
…mi-a fost de tine
Și te-aș ierta
Oricât de greu ar părea.
Doar de nu mă vei iubi
Atunci mai bine nu veni.
Adaptare personală după Mihaela Runceanu - "De-ar fi să vii".
