Suntem ca două flori ce stralucesc sub radiaţii
Radiem fericire si dependenţă, dependenţi de aclamaţii
Eu sunt ca un trandafir sângeriu cu spini fără petale
Tu eşti orhideea atractiva cu petale letale
Eu sunt cel ce răneşte şi întristează
Sunt cel ce iubeşte şi iubire ratează
Sunt cel ce vătămează pielea catifelată
Scriu minciuni cu seva-mi imaculată
Tu eşti cea care se preface că plânge
Cea care se preface că râde dar care inimi frânge
Eşti cea care minte pervers şi adevărat
Eşti singura ce poate deprima un deprimat.
Suntem ca doua flori ce obişnuiam sa împarţim aceeaşi palmă de pământ
Obişnuiam să ne strângem în tulpini să ne spunem că ne iubim râzând şi suspinând
Eu sunt ca un crin imperial hidos, sunt Făt-Frumos
Ca un balaur cu trei capete ridic şase mâini, devin periculos
Tu eşti ca floarea-soarelui, furi din soarele meu
Am rămas pe întuneric, să te vad îmi este greu
Plângi cu lacrimi negre, neagră de durere
Dar durerea se transformă in senzaţii tari şi placere
Eu vin spre tine alergând iar tu izbucneşti în plâns
Eu te privesc vrajit şi m-apucâ plânsul de-atata râs
Tu te ridici, mă priveşti lăcrimând, mă mai minţi puţin
Eu te îndepărtez, sincer, să-ţi spun ce simt mă abţin.
Suntem ca două flori ce ne dispreţuim reciproc
Odată ne iubeam, acum blestemăm blestematul nenoroc
Eu sunt ca un ghiocel supus, mă supun unei vieţi nespus de sus pusă
Tu eşti ca o păpădie tipică, în spatele minciunii stai bine ascunsă
Eu nu sunt nebun, sunt plecat cu capul că ţin capul plecat mereu
Tu nu eşti proastă, esti indignată că atunci când mă vezi, te aprinzi ca un curcubeu
Dai din umeri, te-apuci să numeri zile și speri că o să termini azi
Eu stau așezat, te număr de mai multe ori și strig tare "hai fă, cazi!"
Tu încerci să mă uiți, deci te gândești la mine ca la un fost
Dar vine-un prost, și fără rost te bagă la adăpost
La final scuip un adevăr crunt: tu ești o curvă cu gust amar
Eu sunt un tip bolnav de plăcere, practic magie neagră și dispar!
