Ca doua Flori!

Suntem ca două flori ce stralucesc sub radiaţii

Radiem fericire si dependenţă, dependenţi de aclamaţii

Eu sunt ca un trandafir sângeriu cu spini fără petale

Tu eşti orhideea atractiva cu petale letale

Eu sunt cel ce răneşte şi întristează

Sunt cel ce iubeşte şi iubire ratează

Sunt cel ce vătămează pielea catifelată

Scriu minciuni cu seva-mi imaculată

Tu eşti cea care se preface că plânge

Cea care se preface că râde dar care inimi frânge

Eşti cea care minte pervers şi adevărat

Eşti singura ce poate deprima un deprimat.

Suntem ca doua flori ce obişnuiam sa împarţim aceeaşi palmă de pământ

Obişnuiam să ne strângem în tulpini să ne spunem că ne iubim râzând şi suspinând

Eu sunt ca un crin imperial hidos, sunt Făt-Frumos

Ca un balaur cu trei capete ridic şase mâini, devin periculos

Tu eşti ca floarea-soarelui, furi din soarele meu

Am rămas pe întuneric, să te vad îmi este greu

Plângi cu lacrimi negre, neagră de durere

Dar durerea se transformă in senzaţii tari şi placere

Eu vin spre tine alergând iar tu izbucneşti în plâns

Eu te privesc vrajit şi m-apucâ plânsul de-atata râs

Tu te ridici, mă priveşti lăcrimând, mă mai minţi puţin

Eu te îndepărtez, sincer, să-ţi spun ce simt mă abţin.

Suntem ca două flori ce ne dispreţuim reciproc

Odată ne iubeam, acum blestemăm blestematul nenoroc

Eu sunt ca un ghiocel supus, mă supun unei vieţi nespus de sus pusă

Tu eşti ca o păpădie tipică, în spatele minciunii stai bine ascunsă

Eu nu sunt nebun, sunt plecat cu capul că ţin capul plecat mereu

Tu nu eşti proastă, esti indignată că atunci când mă vezi, te aprinzi ca un curcubeu

Dai din umeri, te-apuci să numeri zile și speri că o să termini azi

Eu stau așezat, te număr de mai multe ori și strig tare "hai fă, cazi!"

Tu încerci să mă uiți, deci te gândești la mine ca la un fost

Dar vine-un prost, și fără rost te bagă la adăpost

La final scuip un adevăr crunt: tu ești o curvă cu gust amar

Eu sunt un tip bolnav de plăcere, practic magie neagră și dispar!