Nu o sa mai plang!

                Si te simt atat de umeda si trista cum incerci sa iesi, sa pleci, nu mai vrei sa stai. Timida si firava ca un copil trecand in grupa mijlocie, incerci sa treci peste si sa mergi mai departe. Si acum te simt, cum pleci de tot, fara sa privesti in urma. Incerc sa te opresc, dar esti prea rapida. Lasi urme adanci ce-si fac simtita prezenta de fiecare data cand ma gandesc la tine. Ajungi departe. Deja nu te mai vad, dar inca te simt, stiu ca esti acolo, undeva... Te caut, dar nu te gasesc. Te-ai ascuns, poate nu vrei sa ma mai vezi. Iesi din a ta ascunzatoare si te vad cazand... Si cazi, as vrea sa te prind, dar tu cazi, si nu te prind. Te lovesti de pamant. Iar acum si mama ta, si prietenele tale. Ma asez si va privesc... Nu stiu daca ma intelegeti, dar draga mea lacrima, promit ca nu o sa mai plang niciodata!