Liniştea vorbeşte... Tu asculţi...

Ai putea sa crezi că sunt nebun
Că aberez, că fabulez, că vreau să mă răzbun
Dar toate gândurile mele infloritoare
Mohorâte şi pierdute-n zare 
Se apropie încet, încetişor de ale tale.

Aş vrea să crezi că sunt pierdut 
Ca să înţelegi cât sunt de abătut
Căci tu nu vei mai fii ceea ce eşti
Deşi cheia găndurilor închise tu păzeşti
Ce ai fost, nu-ţi mai aminteşti.


Ador să stau să te privesc
Cum al tău chip îngeresc
Se preschimbă rapid, rapid
Într-un tablou ieftin şi stupid
Ce minte c-un zâmbet cupid. 


Dar liniştea vorbeşte, iar tu asculţi
Priveşte-mă cu ai tăi ochi desculţi

Fără de lacrimi, fără de frumuseţe
Plini de orgoliu, fără de blândeţe
Căci tu, eşti cea cu o sută de feţe!

Casual Poem

Fata imi este alba, in priviri doar negru
Ma uit la tine, cu un suflet integru
Ma gandesc, poate eu dar tu ai gresit
Matur si zdrobit, simt ca am pierit
Nu-mi gasesc pacea interioara
Sau furia-i mult superioara?
Calm.

Si apar ca un vers, pe bucata de hartie
Cu obrajii rosii, inima de mumie
Murmur de dragoste, zace-n mine
Vantul fin, aduce sperante infime
Straturi fine de melancolie
Pictate cu nuante de nostalgie
Ma strapung.

Orice vis devine realitate
Daca ma consider plin de lealitate
Mandru de mine, indragostit de tine
Numar zilele, noptile senine
In care pierd din timpul pretios
Gandindu-ma la tine ca la ceva contentios.
Nu-i asa.

Sunt inchis in tine, ca-n-tro-nchisoare
O vorba sau cel putin o scrisoare
M-ar ajuta, mi-ar aminti putinele momente
In care te priveam, cu doua pupile inoncente
Voiam sa-ti spun "Te iubesc!", dar nu puteam
Erai fericita, te-ai fi intristat. Asta credeam
Am dreptate.

Si dispar ca o amintire mascata
Ca o privire incercata
De imprejurari, sunt neinsemnat
Am vrut, in brate sa te strang, si m-ai indepartat
Deci s-a terminat, ochii in pamant am adancit
Mi-am dat seama, sunt un nenorocit.
Acum plec.

Because if I could remake the aplhabet I would put "U" and "I" together. 

Subiect inchis.

Pot incepe cu:
Un motiv pentru care...

       Deschide-ti imaginatia, fii un copil mic. Fii acel cineva plin de bani, de idei, fii cine vrei. 
Suntem doi prieteni buni, compatibili. Nascuti in ani diferiti, zodii diferite dar cu teluri identice. Destine selectate si tratate, identice. Suntem doi aspiranti, iubim fiinta, iubim ce-i adevarat, adoram himerele, iluziile. Doi aristocrati intr-o lume moderna, doi soldati intr-un razboi rece, doi giganti intr-o lume liliputana, atat de mici incat scrumul de tigara ramane suflat de vant, in urma noastra. Suntem perfecti. Cineva spunea ca nimeni si nimic nu este perfect. Ce face ca aceasta perfectiune sa nu fie perfecta? Iubim aceeasi fata. Inainte parea o iluzie, pe care amandoi o consideram ceva grav de artistic. Vise... Visezi... Visez... Eu devin din ce in ce mai mic. Incerc, ma straduiesc sa par mai interesat de ea decat tine, ma straduiesc sa fiu mai putin atras de ea. Tu esti tu, iar personalitatile noastre sunt diferite. Minciuni. Un adevar nu poate fi niciodata o minciuna. La tine a tinut. La mine... Pentru prima data mi-am afisat partea ipocrita ce-mi zacea in suflet, in mine, intr-o carte plina de praf. Nu pot face nimic. Sunt prea mic. Ai castigat. Pe tine te-a iubit mai mult, pe mine m-a dispretuit mai mult. Si-am pierdut.  


...as putea sa mor.

Even the funniest thing in the world cries! 

Dependent

LUNI incepe saptamana. Ridic pleoapele, soarele ma incalzeste, ma ridic, ma intind, ma intreb ce am facut aseara si spun "Nu din nou..!
MARTI devin ceva mai optimist. Bat cu pumnul in masa si spun "Azi clarific lucrurile..".
MIERCURI sunt acelasi dezamagit, epuizat, plictisit de imprejurari, maimutareli, ciondaneli. Tip cat ma tin plamanii "Gataaaa!".
JOI ma intreb de ce nu pot sa inchid ochii, dar sa-i las asa, sa schitez un zambet liliputan, ironic si sa trec peste.
VINERI imi spun ca sufar de retardism, se termina saptamana si nu am facut nimic. Ma ridic hotarat, duc mana la inima si spun " Asta e ziua..".
SAMBATA astept sa se faca seara. Stiu ca va fi dur, dar placut. Nu sunt masochist, sunt realist. Ciudat de interesat de nimicuri.
DUMINICA deja imi dau seama ca nimic nu s-a intamplat cum trebuie si ca va trebui sa ma straduiesc sa indrept lucrurile, intr-un fel sau altul. Scriu pe o bucata de hartie "S-a terminat.." si inchei capitolul. 
AZI imi dau seama ca sunt dependent. Dependent de fiinta, mai dependent decat un bugetar dependent de locul lui de munca. Dependent de suferinta, mai dependent decat prostituata dependenta de aroma de banane. Dependent de sufletul, zambetul, privirea si atitudinea ei, mai dependent decat un dependent de droguri. 


Merg dimineata pe strada si ma gandesc...
Merg dupa-amiaza pe strada si ma gandesc...
Merg seara pe strada si ma gandesc...
Merg noaptea pe strada si ma gandesc...
La ce ma gandesc...

De ce sa ma agit?

Hai si tu

Hai si tu cu mine sa...
... sa zburam
... sa iubim
... sa uitam
... sa ne imbratisam
... sa dansam
... sa redem
... sa ne intalnim cu prietenii
... sa spunem glume
... sa scriem la mate 
... sa ne strambam
... sa ascultam un blues
... sa uitam de scoala
... sa fim perfecti
... sa scriem o lista cu cei la care tinem cel mai mult
La mine ar suna cam asa:
Andre, Mede, Diana, Mada, Mihai,  Andrei, Irimia, Sebi, Enache, Andru, Silviu, Ungurica, Mihnea si lista poate continua (spuneti voi un termen...)

Destin si monotonie.

        Ma trezesc dimineata, nu-mi pun nicio intrebare. Ma asez la birou fara sa-mi pun vreo intrebare. Ma plimb prin casa, confuz, fara ca macar sa ma intreb pe mine insumi, ceva, orice. Plec de acasa trist, dar nu imi pun nicio intrebare. Si ajung la concluzia ca intrebarile nu duc la nimic, nu te ajuta. Merg, pasesc ca un letargic. Rad ca un copil si ma intorc sa vad daca am lasat ceva in urma. Niste oameni ciudati ma privesc ciudat. Ma gandesc sa ii intreb de ce ma privesc asa. Intrebare. Iar. Nu. Renunt. Ma gandesc sa continui sa merg si sa dispar. Intru printre doua blocuri murdare, urate, batrane, stupid de primitoare. Mirosul insuportabil ma deprima, imi aduce aminte de metrou. Cand am mers in Bucuresti, am intrat intr-un metrou care mirosea la fel. Stiu ce miroase asa. Destinul meu. A intrat in putrefactie cu cateva zile in urma, dupa ce a zacut 15 ani si vreo 9 luni inchis intr-o cutie a Pandorei despre care nu stiu nimic. Plec de acolo indata. Nu stiu de ce, dar m-am intors acasa. Cand am ajuns acasa, exact in momentul in care am apasat clanta, usa nu s-a deschis, in schimb, in minte mi s-a infiltrat o intrebare: De ce am pus in titlu termenul de "Monotonie"? 

Un scriitor...

Sunt actor
Unul visator
Un vis de fier, imi ofera ajutor
Sunt incepator
Imi iubesc meseria, fara de ea simt ca mor


Sunt artist
Unul trist
Un sentiment de aur, foarte egoist
Sunt sufletist
Iubesc sa scriu, asta ma face sa raman optimist


Traiesc fara de aer
Respir iubire, actorie
Romane, "Romeo si Julieta" mi-este muza
Sunt categoric, eu nu iubesc
Eu ador
 Locuiesc intr-un oras mic
O camera intunecata
 Incuiata. O lampa, o pana
Scriu si astfel traiesc
Ma visez actor, joc bine
Sunt profesionist, imi place
Dar ireal.
Sunt fals, un actor
 Sunt stupid, un actor
Sunt magician, tot actor
Sunt realist, scriitor
Am prieteni, Shakespeare
Doar o carte, un cerc aproape perfect
De lumina, pe o bucata de hartie
Regrete insiruite pe randuri acoperite
De cuvinte, realitate sumbra
Si liniste lugubra
Si scriu fara incetare
Cuvinte gasesc usor, dar usor.

Nu-mi place poezia
Ador fiinta,
visez...
O pereche de tocuri
Un plasture pus la calcai
Zaresc o floare in par
E frumos, natural
O pereche de ochelari
Ascund ochii sinceri si nevinovati
Un zambet modest, fals
Ridicol...

Nu stiu ce sa mai scriu
Visez deja de prea mult timp
Ador fiinta,
Si nu pot face nimic
Zambetul acela se transforma usor
Intr-un zambet concis, direct
Inselator, dar totusi aparte
Ochii se ridica naivi peste ochelari
Si ma privesc, si nu stiu ce sa fac
Unde sa ma duc 
E jale..

Ma trezesc
Ma opresc, nu mai visez
 Nu mai sunt artist
Nu voi mai fi actor
Voi fi pur si simplu
Un scriitor...

Ce as fi eu...?

Ce as fi eu fara de tine sa-mi spui mereu ca ma iubesti
Ce as fi eu fara de inima cu care tu ma incalzesti
Ce as fi eu fara de privirea cu care faci ce vrei din mine
Ce as fi eu fara de zambetul cu care ma faci sa ma indragostesc de tine
Ce as fi eu fara de sufletul tau mult prea agresiv
Ce as fi eu fara de atingerea ta cu efect de sedativ
Ce as fi eu fara de grandetea ta eterna
Ce as fi eu fara de sinceritatea ta externa
Ce as fi eu daca tu ai fi mult prea efemera 
Ce as fi eu daca cu ai fi pur si simplu o alta himera...?

Romanian Joint

Cum dispare un porumbel in ceata marii dimineata
Cum dispare un automobil in intunericul autostrazii noaptea
Cum dispare un artist in amurg fumand Silk Cut pana la epuizare
Cum dispare o stea naiva la aparitia Soarelui venerat
Cum dispare o fata fara sa priveasca in urma
Cum dispar o mie de fluturi dupa o zi plina de viata
Cum am disparut eu...

Asa dispare RomanianJoint cand autorul minte.


Cum apare un vis la caderea noptii tarzie 
Cum apare un profesor in clasa spunand "Bonjour!"
Cum apare Luna melancolica la plecarea Soarelui ticalos
Cum apare scriitorul pe coperta cand inchizi o carte buna
Cum apare un prieten de nicaieri zambind caraghios
Cum apare Andre intreband...
"Tu cum ai aparut aici?"
Asa apare RomanianJoint cand autorul este iertat.