Fata imi este alba, in priviri doar negru
Ma uit la tine, cu un suflet integru
Ma gandesc, poate eu dar tu ai gresit
Matur si zdrobit, simt ca am pierit
Nu-mi gasesc pacea interioara
Sau furia-i mult superioara?
Calm.
Si apar ca un vers, pe bucata de hartie
Cu obrajii rosii, inima de mumie
Murmur de dragoste, zace-n mine
Vantul fin, aduce sperante infime
Straturi fine de melancolie
Pictate cu nuante de nostalgie
Ma strapung.
Orice vis devine realitate
Daca ma consider plin de lealitate
Mandru de mine, indragostit de tine
Numar zilele, noptile senine
In care pierd din timpul pretios
Gandindu-ma la tine ca la ceva contentios.
Nu-i asa.
Sunt inchis in tine, ca-n-tro-nchisoare
O vorba sau cel putin o scrisoare
M-ar ajuta, mi-ar aminti putinele momente
In care te priveam, cu doua pupile inoncente
Voiam sa-ti spun "Te iubesc!", dar nu puteam
Erai fericita, te-ai fi intristat. Asta credeam
Am dreptate.
Si dispar ca o amintire mascata
Ca o privire incercata
De imprejurari, sunt neinsemnat
Am vrut, in brate sa te strang, si m-ai indepartat
Deci s-a terminat, ochii in pamant am adancit
Mi-am dat seama, sunt un nenorocit.
Acum plec.
Because if I could remake the aplhabet I would put "U" and "I" together.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu