Și-am iubit !

Am alergat ca un nebun vânt de vară, răzvrătit, prin păduri,
Prin pădurile pierdute-n neștirea ființei,
Am căzut din nori odată cu ploaia, prefăcând praful trist în noroi,
Căutând aventura ca o pasăre rară, încercând, eu, pustiul să-l fac oaza stelară.
Dar am uitat...esența naturii și dreptul firesc al oazei din cer,
Am uitat...că trebuie, când și când, să mă opresc din drumul nebun, prea nebun,
Să dau liber fluturilor ca să zboare,
Mirosul ce te-mbată al petalelor de trandafiri să-l suflu-n pustiu.
Am uitat, să mă opresc o clipă și pentru mine,
Mi-a fost gândul nebun la iubit.
Și-am iubit !