Nu îmi permit să surâd, să zâmbesc, să trăiesc
Caut alinare în versuri, rime și bemoli
Nu îmi permit cuvinte senine să mai grăiesc
Plutesc clandestin printre nori domoli
De-aș putea muta apusul la răsărit
Aș schimba soarele cu luna
De-aș putea vizita cerul albăstrit
Te-aș visa zâmbind întruna.
Aș vrea să pot să ridic spada lucitoare
Să lupt cu Chronos până la moarte
De ce nu pot da timpul înapoi căci mă doare
Să știu că poate plângi undeva departe.
Am rămas fără de cuvinte, gânduri deșarte
Plâng neîncetat, fără de lacrimi
Căci violent,de iubire, ne desparte
O idee meschină plină de patimi.
Surâd acum, încărcat de resemnare
Trăiesc fără suflet, cu inima departe
Pășesc ușor, aproape de condamnare
Prea plin de-un sentiment aparte
Am obosit luptând cu melodii ieftine
Himere teroriste, în visul meu turiste
Mă privesc și de la râs nu se pot abține
Lăsându-mi pe chip grimase triste.
Îmi lipsește chipul ei atât dulce
Sărutul atât de sincer, iubirea ca un giuvaier scump
Veșnic îmbrățișați tot nu mi-ar ajunge
Toate au dispărut și mă doare crunt.
And she's gone.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu