Țintuit în amare
sclipiri de gheață
Adânc sub vaste
valuri de nea
Soarele gol mă
pierde-n viață
Sfâșiat de frigul
de catifea
Mă pierde-n-al liniștii
urlet
Amintirea aspră
ce-mi gonea
Prin gânduri cu
viteză de tunet
Uitate-n frigul
de catifea
Mă pierde-n
anoste râsete
Pe-un chip
nesincer ce-ascundea
Neîncetate ploi
de plânsete
Curgând în frigul
de catifea
Mă pierde-n
trairi depline
În frica și toată
iubirea mea
Mă plimb prin
suflete străine
Sfâșiat de frigul
de catifea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu